The North-West frontier of the Black Sea steppe in the Early Bronze Age

Abstract

The article deals with the possibility of interpreting the archaeological material according to the theory of the frontier. The historiography of the problem and the possibility of reconstruction of intercultural relations in the frontier according to archaeological data are considered. The North-Western frontier of the Black Sea during the Palaeometallic Age is analysed. The works of the American sociologist Frederick Jackson Turner (late 19th century) have long become classics, and the main ideas of his frontier theory are not only recognised worldwide, but have been further developed. In Turner’s concept, the frontier looks like a transitional zone, a dynamic moving boundary, where a clash between “barbarism” and “civilization” occurs. His theory was further developed in the works of American and European historians of the twentieth century. Now the majority of researchers on this subject interpret frontier as a special zone of interaction between different cultures. The frontier concept began to appeal to archaeologists, although in a rather narrow aspect, concerning social changes (in the context of anthropological archaeology). The system of intercultural communications depends on many factors, one of which is the history of the cultural landscape of the territory where the process of intercultural communications is taking place. The specificity of the base of sources of history and archaeology determines the possibilities (and differences) of research of the frontier by these sciences.

Rezumat

Nord-Vestul Mării Negre ca „spațiu de frontieră” al stepei la începutul epocii bronzului

Articolul ia in considerare posibilitatea de a interpreta materialul arheologic în conformitate cu teoria spațiilor de frontieră. Se analizează istoriografia problemei, posibilitatea de reconstrucție a relațiilor interculturale în spațiile de frontieră în funcție de datele arheologice. Este analizat spațiul de frontieră din nord-vestul Mării Negre din epoca Paleometalică. Lucrările sociologului american Frederick Jackson Turner (sfârșitul secolului al XIX-lea) au devenit de mult timp clasice, iar ideile principale ale teoriei sale de frontieră nu numai că sunt recunoscute la nivel mondial, dar au fost dezvoltate în continuare. În concepția lui Turner, spațiul de frontieră arată ca o zonă de tranziție, o frontieră în mișcare dinamică, unde are loc ciocnirea dintre „barbarie” și „civilizație”. Teoria lui a fost dezvoltată în lucrări ale istoricilor americani și europeni în secolul XX. În prezent, majoritatea cercetătorilor interpretează spațiul de frontieră ca fiind o zonă specială de interacțiune între culturi diferite. Conceptul a început să atragă arheologii, deși sub aspectul mai degrabă îngust al schimbărilor sociale (în contextul arheologiei antropologice). Sistemul de comunicare interculturală este dependent de mulți factori, unul dintre aceștia fiind reprezentat de istoria peisajului cultural al teritoriului în care procesul de comunicare interculturală are loc. Specificitatea bazei de surse a istoriei și arheologiei determină posibilitățile (și diferențele) de cercetare a spațiului frontierei ale acestor științe.