Armonica de gură – particularități organologice

Rezumat

Articolul propune o schimbare de optică asupra investigării muzicuței – instrument muzical polifonic foarte răspândit altădată, dar puțin cercetat în organologie, motivată de necesitatea extinderii cunoștințelor privind descrierea și prezentarea capacităților sonore reale ale instrumentului, argumentată fiind de mostre din practica interpretativă în lumina noilor realizări ale cercetării științifice și a recentelor informații cu referire la istoria instrumentului. Această incursiune în ergologia muzicuței și în morfologia muzicii tradiționale ne obligă să inițiem studiul asupra elementelor de limbaj muzical: structuri melodico-ritmice, stiluri proprii în maniere solistice de interpretare și de acompaniament, componente esențiale în practica organofonică, virtuozitate instrumentală, arie de răspândire etc. Acestea sunt câteva dintre dominantele laturii analitice care vor fi abordate în cuprinsul acestui articol.

Abstract

Mouth harmonica – organological particularities

The article proposes a change of optics in investigation of the harmonica – very widespread once polyphonic musical instrument, but a little researched in organology, motivated by the need to extend the knowledge of describing and presenting the real sound capacities of the instrument, argued by samples of the interpretative practice in the light of the new achievements of scientific research and recent information on the history of the instrument. This incursion into the ergology of harmonica and the morphology of traditional music compels us to initiate the study of elements of musical language: melodic-rhythmic structures, own styles in solo interpretations and accompaniment, essential components in organophonic practice, instrumental virtuosity, spreading area etc. These are some of the dominants of the analytical side, which will be approach in this article.